31 ianuarie 2010

Cum e sa cobori pe partie cu schiurile in brate..




Acum ca aproape mi-au trecut nervii, pot sa va povestesc despre experienta horror pe care am avut-o sambata pe partia Sorica din Azuga.


In inconstienta mea ca sunt "o mare schioare" dupa ce am pus de doua ori schiurile in picioare pe o partie civilizata, mega-usoara, cu zapada fina, in Bansko - am luat cu asalt partiile din Romania.
First stop: Sorica, Azuga - 2100 m, dificultate medie.


La ora 9 dimineata eram mot la gondola. Ne intampina o veste "romaneaca":
-Stiti, daca va incepe sa bata vantul , o sa oprim gondolele. Si nu va primiti banii inapoi!


Ne asumam riscul. Pret:160 lei 10 urcari.

"La urma urmei, cat de greu poate fi?"
Ajungem sus. Parca am ajuns "in the middle of nowhere". Pustiu! Ma asteptam sa vad cabane, tonete cu vin fiert si cremwursti aburinzi, un locusor fie el cat de mic de unde sa iti iei un ceiut cald. Nimiiiiic! Pustiiiiu!


Si un vaaant! Si un viscoool! Se formau "vartejuri" d-alea gen tornada din zapada...
In jur nimic! Prapastie! Frig! Nu puteam sa deschid ochii ca imi intra zapada. Inaintam cu ochii inchisi.



Asa, pe bajbaite, am ajuns la inceputul partiei. De aici incepe adevaratul calvar! 2100 de metri de groaza!


Pentru mine, care de abia ma pot tine pe schiuri, partia aia , acolo sus, mi se parea ingusta ca o barna de la gimnastica.
In dreapta prapastie.
Partia - plina de gheata.
Nu fac nici 10 metri ca pic pe jos! Nu pot sa ma mai ridic ca alunec!
Cu ajutor de la ceilalti, m-am pus din nou pe picioare. In 10 metri sunt iar pe jos.


M-am ingrozit. Pentru mine, partia aia era mega abrupta. Nici nu ma puneam bine pe schiri ca picam instantaneu in 2 metri.
Ii auzeam si pe aia mai "profi" ca se plangeau ca e numai gheata pe partie.
Nu puteam sa ma opresc nici atunci cand cadeam, pentru gheata ma facea sa alunec mai departe pe fund.


Ingrozita de cat de abrupta e partia, de gheata de pe jos si de zecile de cazaturi, cred ca la un sfert din distanta am abandonat.
Mi-am dat schiurile jos si am inceput sa cobor pe partie cu ele in brate! Horror!
Va dati seama cum e sa cobori vreo 1800 de metri cu schiurile in carca? Cu claparii aia in picioare!

De disperare ca nu mai ajungeam, de oboseala si de nervi, am avut vreo 3 tentative sa imi pun schirile in picioare din nou.
-Aia e, imi dau drumul, alunec pana cad, cel putin ajung mai repede!
Pe dracu'! De abia ma ridicam ca eram iar pe jos!

Cred ca am facut vreo doua ore ! Cand in sfarsit am ajuns jos, epuizata fizic si psihic, normal, am inceput cu faze de genul : "Gataaa, nu mai merg in viata mea la ski! Imi bag picioarele! Nu vreau sa mooor!"

Oameni buni, daca voi credeti ca mai am vreo sansa sa ma "vindec", va rog sa imi recomandati si mie niste partii usoare, de bun simt, din Romania.

Ce mai e nou?

Habar n-aveam ca fratii Karamian au semnat cu Steaua, nu stiu cine e Gora Tall , nu mai stiu prin ce club de manele a petrecut focoasa Iulia, n-am nici cea mai vaga idee ce a facut Dinamo in amicalele din Antalya, nu stiu daca americanul ala ramane sau nu la Steaua.

In schimb stiu ca:
- Gina Pistol s-a despartit de Nicola si e din nou singura (By the way, who the fuck is Nicola?!);
-Andreea Balan a pus un detectiv pe urmele lui Keo ca sa afle daca o inseala si pana la urma s-a "indragostit de detectiv";
- Simona Sensual si Maharu nu mai sunt impreuna (Maharu who?!)
-Bote n-ar mai fi cu "blonda"...Dar au fost vreodata?
- Americancele au fantezii cu pompierii si friptura de porc poate inlocui Viagra cu succes.

Life is fun!

UPDATE:
Breaking news : pare ca Simona Sensual s-a impacat cu Maharu!

27 ianuarie 2010

Teen talk



Doua adolescente in drum spre metrou:

-Idioato, am inghetat, hai mai repede!
-Merg cat pot eu de repede, retardo!
-Proasto, mergi si cu mine pana la magazin sa imi iau ceva?
-Ce sa iti iei, tampito? Mai bine mergem la McDonalds!
-Bine , vaco, mergem!
-Hai, dobitoaco, mai repede, nu auzi ca vine metroul?
-Ce metrou, handicapato?
-Esti surda, proasto!
-Tu esti surda, proasto!
-Tu esti proasta!
-Ba tu esti proasta!
-Ba tu!
-Ba tu!

Parca aveam in fata mea varianta feminina a lui Beavis si Butthead!

Unde e incalzirea globala?



Ce se intampla cu incalzirea globala?! Care era treaba cu topirea ghetarilor? Cu moartea ursilor polari?
La noi nu se mai topeste nici stratul ala amarat de 10 cm de zapada, care e pe strazi de vreo doua saptamani! Iar temperatura peste 0 grade....pare acum tropicala pentru mine.

Nu am chef sa fac nimic pe frigul asta. As vrea sa dorm pana la primavara. Sau macar sa nu mai ies din casa. Parca sunt intr-un cosmar!

Oooof, si eu care imi puneam atatea sperante in incalzirea asta globala. Speram ca in cativa ani sa fie si la noi asa ca la Lisabona. Iarna vreo 18 grade!
Cine stie, daca se accentueaza un pic efectul de sera...poate peste vreo 20 ani se muta ursuletii koala in Romania si imi indeplinesc si eu visul :))

24 ianuarie 2010

Am biruit!



Am reusit sa vad Avatar la IMAX! Fara rezervare! M-am dus la "atarnare" la prima proiectie de astazi. La 12.45. Teoretic, cu juma' de ora inainte de film, se anuleaza toate rezervarile. Aici le-au anulat pe la 12.25. Si chiar cand a venit randul nostru la case, s-a blocat imprimanta care scotea biletele:))Dar am avut noroc. Cu toate ca erau muuulti veniti ca si mine, la atarnare.
Despre film n-o sa vorbesc, ca au facut-o prea multi inaintea mea. Mie mi-a placut.

Fara legatura cu ce am scris mai sus, chiar acum pe TVR2 patineaza Evgheni Plushenko. Frate, nu pot sa cred ca individul asta mai exista. Ati avut si voi faze d-astea in viata voastra cand va uitati la patinaj? Nu as mai avea rabdare sa ma uit acum nici pe bani :))
Pe vremuri, cand eram mai tanara, nu ratam niciun Campionat Mondial!

Cam previzibil, Brad!



"Brangelina" este deja istorie. Nu ma mira absolut deloc. Au semnat si actele cum sa-si imparta averea de 235 de milioane de euro.
Acum, sincer, Brad, la ce te asteptai cand te-ai "luat" cu Angelina? "To live happily ever after?" Este evident ca nu este femeie de casa.

Indiciile sunt clare:
-a mai fost casatorita de doua ori; a doua oara cu dubiosul de Billy Bob Thornton.
-inainte de Brad Pitt, a avut o relatie cu o femeie (asta din poza de jos)



- ii place sa se drogheze
- a recunoscut ca "in tinerete" era fanul practicilor sado-maso (chiar a aparut un filmulet in The Sun, din '99, in care Angelina se droga cu heroina alaturi de o femeie si se lauda ca "ca adora sexul sado-masochist si sa-si ucida animalele de companie")
-se pupa cu frate-su pe gura! "Sunt super indragostita de fratele meu" - ea a decarat, pe covorul rosu, la Oscaruri, in 2000!



- o data pe an mai adopta cate un copil din cine-stie-ce tara dubioasa din lumea asta; asta nu e neaparat un lucru rau...


...si astea-s doar o parte din chestiile pe care mi le-am adus eu aminte in 5 minute.
Acum, sper ca Jennifer Aniston sa nu fie fraiera sa se intoarca la Brad Pitt!

23 ianuarie 2010

Autoeducare



Cum faci ca sa iti placa un lucru care nu prea-ti place? De vreo luna ma chinuiesc sa-mi placa ceaiul. V-am mai spus ca il folosesc ca substitut pentru sucuri...macar pana se incalzeste afara.
Sunt oameni care sunt specialisti in ceaiuri. Cred ca daca ii servesti cu un ceai luat de la supermarket, se considera jigniti. Eu, ca necunoscatoare, normal ca am luat un ceai aromat din Auchan. E ok, m-am mai obisnuit, nu mi se mai pare ciudat ca beau ceai fara sa fiu bolnava...sau lesinata de frig.

Ca si cu cafeaua, evident ca trebuie sa-mi pun ceaiul intr-o cana aspectuasa ca sa mi se para bun. Asa ca am ales cea mai frumoasa cana din casa: maaare, mai ingusta catre baza, dar se largeste pe urma suficient..ce sa mai, cana perfecta. Am pus ceaiul in ea...dar totusi ceva nu mergea.
Studiez eu bine problema si imi dau seama: cana este pe dinauntru neagra! Greseala capitala! Nu se vede ceaiul! Trebuie sa vad ceaiul, sa vad ce culoare are.

La al doilea ceai, am schimbat cana. Pana la gasirea canii perfecte, in care ceaiul sa aiba un gust minunat, singura cana care se potriveste cat de cat este cea pe care mi-am adus-o ca suvenir de la...Middlesbrough :)) Poate d'aia n-are ceaiul gust!

Hai sa fim mai colorati!



Nu vi se pare ca noi, romanii, ne imbracam prea sobru iarna? Cei mai multi dintre noi avem geci de iarna negre si maro, hai maxim un albastru. Blugi. Inchisi la culoare.
Ce mai inveseleste un pic peisajul sunt caciulitele colorate si haioase care se poarta acum.

Si hainele mele de iarna tot asa sunt. Toate gecile mele sunt negre. Paltonul tot negru cu un pic de alb. Cizmele negre sau maro (Am vrut joi sa-mi iau Ugg-uri violet - stiti voi, flacara violet! - dar m-am speriat cand le-am vazut la mine in picioare. Parca doi monstri imi inghitisera picioarele si nu le mai dadeau drumul! Le-am scos repede si am zis ca nu o sa mai pomenesc de Ugg de acum inainte. Pur si simplu nu suntem compatibile - eu & Ugg.)

Acum cateva zile am vazut in metrou un domn roman impreuna cu prietenul lui, strain. Nenea roman avea un palton negru pana in pamant, fular gri, basca neagra si ghete negre. Domnul din strainatate avea geaca portocalie, un fular colorat, niste pantaloni foarte deschisi la culoare si niste bocanci misto, tot un fel de portocaliu. Contrastul era izbitor. Ii statea bine domnului strain. Era diferit de toti oamenii din metrou.

M-am intrebat de ce nu ne imbracam si noi mai colorat. Si apoi m-am gandit. De exemplu, cand ploua in strainatate, nu se fac balti si baltoace in mijlocul trotuarului. Nu se fac, pur si simplu. Deci nu te stropesti. Cum sa iesi in noroiul de la noi cu pantaloni galbeni sau, Doamne fereste, sa ai cizme albe sau crem de piele intoarsa?! Trebuie sa vina primavara si sa fie perfect uscat pe jos ca sa te imbraci colorat.

Eu as vrea sa incerc pe viitor sa-mi inveselesc garderoba de iarna.
Voi cum aveti hainele groase? Tot negre?

22 ianuarie 2010

Frigiderul gol




Nu, frigiderul din poza nu a fost golit ca sa fie dezghetat si apoi curatat. De la sursele mele am aflat ca, dimpotriva, el a fost chiar aprovizionat. Se poate observa, desigur, cutia de lapte care ii da o nota de belshug si festin culinar.

Eu am murit de ras cand am vazut ditamai farfuria cu o bucatica aproape invizibila de...ceva.

Iar cutia aia de margarina face toti banii. Parca e din alt film. Se vad si 2-3 legume obosite in cutiile de jos.

Frigiderul din poza e cat se poate de real. Nu este al unei familii de oameni amarati, care nu au ce sa manance. Este al unei colege-reporter.

Hai, voi, cunoscatorii, al cui credeti ca este?

21 ianuarie 2010

Da, aspectul conteaza!



Legat de postarea anterioara - cu cat de importanta este prezentarea unui produs - am ramas datoare cu o poveste.
E vorba despre un studiu prezentat pe Discovery (sau ceva de genul).
Niste indivizi au fost pusi sa manance o prajitura (aceeasi prajitura!) si pe urma sa isi dea cu parerea daca este buna sau nu. Au fost impartiti un doua grupuri.

Grupul 1 a servit prajitura intr-un restaurant de lux, undeva la etajul 1000 (vorba vine!), super priveliste, muzica in surdina. Prajiturica a fost adusa pe o farfurie imensa, decorata frumos cu toping de ciocolata sau caramel.

Grupul 2 a servit aceeasi prajitura intr-o cantina, cu fete de masa de plastic, pe farfurie de plastic , cu lingurita de plastic.


Grupul 1 - mega incantat: suuuper prajitura, delicioasa, o adevarata delicatesa. Ce guuust, ce arooooma, ti se topea in gura!

Grupul 2 - dezamagit. Nu le-a placut. Banala. Nimic deosebit.

Concluzia e simpla: aspectul conteaza enorm!

Credeti ca voi ati fi apreciat prajitura si in farfurie de plastic? Sau ati fi ca mine cu cafeaua?

Ambalajul conteaza?

Eu sunt clientul perfect al reclamelor. Nu ma uit la reclame, dar si cand ma uit, pun imediat botul. Cand ajung in supermarket, cumpar iaurtul X si cafeaua Y pentru ca reclama spune ca sunt mega-ultra delicioase si sanatoase. Si v-am mai zis eu, daca e la tv, e adevarat :))

Dar altceva voiam sa va spun. O "problema" de-a mea legata de cafea. De exemplu, imi pui aceeasi cafea in cele 3 recipiente de mai jos.





1. Cafeaua in pahar de plastic. Stramb din nas. Mi se pare ca e ba prea dulce, ba prea laptoasa, ba prea gretoasa, ba nu e suficient de concentrata. Oricum as intoarce-o, cafeaua in pahar de plastic nu e buna. Poate sa fie ea si de la mama lu' mama cafelei, ca tot ii gasesc ceva naspa. Mai nasol decat cafea in pahar de plastic, e cafea in pahar de plastic transparent! Atunci nimic n-o mai ajuta pe biata cafea. Nu-mi place si punct.


2. Daca imi pui aceeasi cafea intr-un pahar cartonat, cu un desen frumos pe el, cu capac, ii mai pui si un pai...deja cafeaua incepe sa aiba un alt gust. In afara de cafeaua de la McDonald's, care prinde gust de carton. Si daca mai amesteci zaharul cu betisorul ala de lemn, atunci s-a dus dracu' de tot. E cafea cu aroma de carton si lemn.




3. Daca imi pui cafeaua respectiva in cescuta, iar sub cescuta sa fie farfurioara, atunci cafeaua e super! Sa nu mai zic, daca pe farfurioara mai e un cookie mic sau mai multe tipuri de zahar din care sa aleg...Daca as mai avea si croissantul din poza de mai sus, atunci...ce cafea poate fi mai buna decat aia din ceasca respectiva?!

A fost un documentar pe Discovery legat de cum ii afecteaza pe oameni felul in care arata lucrurile. O sa va povestesc mai tarziu, pe scurt.

Pentru voi felul in care se prezinta un produs conteaza? Conteaza ambalajul? Va influenteaza ca e intr-o cutie frumoasa sau nu?

20 ianuarie 2010

UGG de super fite




Bai, UGG-urile sunt deja un fenomen! M-am amagit in zadar ca sunt ceva trecator...care o sa tina doar o iarna si pe urma vor fi aruncate in dulapul cu vechituri!
Am crezut ca o sa fie cum au fost pantalonii evazati, incaltarile cu platforma de 10 cm, fustele gen lambada, fustele gipsy etc...

Dar se pare ca nu! Mai mult, in octombrie Jimmy Choo lanseaza propriile modele de UGG!

Nu era suficient ca UGG-urile originale costa de la 4 milioane in sus (sunt si de 8-9 milioane!), ale astora de la Jimmy Choo vor costa 800 de euro! Da, UGG de 800 de euro!


Inscrieti-va pe lista de acum, caci vor fi in editie limitata ;)

Casual vs elegant


Am fost ieri sa vizitez o prietena la locul ei de munca. Inca de la receptie ma intampina un tip imbracat la camasuta si pantaloni eleganti.

Stau sa o astept 10 minute. Din birouri ies fete/ femei imbracate in fustite, camasute, jachete, pantofi cu toc. Ma uit ciudat. Barbatii - la fel ca baiatul de la receptie: camasi si pantaloni de stofa, chiar costum.

Ma uit dubios la ei. Niciodata nu am fost constransa sa ma imbrac la job clasic - elegant. Mi se pare incomod, nenatural, scortos. Nu ma intelegeti gresit, oamenii aratau foarte bine: eleganti, ingrijiti. Dar pentru mine, care toata viata am umblat la job in blugi si tricou , era ciudat. Eu nici macar nu am in garderoba haine de genul asta: panataloni clasici, camasi clasice.

Bine, in domeniul nostru este "libertatea" prea mare. Poti sa vii si in sutien ca nu zice nimeni nimic. Cred ca am si vazut fete in sutien :)) Ma rog, aproape. Ori ca vii ca in club, ori ca vii ca la piata...nu e nicio problema.
Adevarul e ca ar fi ciudat sa te intampine o angajata de la o banca, la care vrei sa iti faci credit, imbracata ca la Bamboo.

Ma intrebam cum ar fi sa fiu obligata sa port "uniforma".
Voi cum va imbracati la serviciu? Va place casual sau elegant-clasic? Ati avut probleme cu felul in care va imbracati la serviciu?

19 ianuarie 2010

Dezbatere - cainii vagabonzi



V-am mai povestit, saptamana trecut am avut niste probleme cu cainii vagabonzi de la mine din fata blocului. Teoretic, ei ar trebui sa fie castrati, dar ...evident ca nu sunt si s-au inmultit ca dracii! Sunt zeci de caini in jurul bblocului meu, umbla in haite, latra oamenii, unii sunt destul de agresivi.

Pentru ca m-am speriat foarte tare cand au sarit 3 dintre ei la mine, a doua zi am sunat la Administratia pentru Supravegherea Cainilor fara Stapan. Le-am spus ce s-a intamplat si sa faca ceva in sensul asta. Mi-au sarit o parte din colegi in cap.

"Cum poti sa faci asa ceva?"
"Nu ti-e mila de ei?"
"Ii omoara!"
"Nu sunt agresivi, nu au cum sa te muste."
"Nu au omorat pe nimeni!"

Ok, in primul rand, m-am uitat si eu pe site-ul astora la care am sunat si nicaieri nu scrie ca i-ar omori. Se ocupa cu:

In al doilea randau trecut vreo 4 zile de atunci si nu i-a ridicat nimeni.

Apoi, lor le era mila de mine cand m-au atacat si am ajuns acasa plangand si nu m-am oprit din tremurat juma' de ora?

Este normal ca intr-o capitala europeana sa umble cainii in haite pe strazi?

Sunt o multime de oameni muscati de caini. Rar se mai intampla sa moara si cate un copil din cauza asta.

Anul trecut, in primele 7 luni, 9.178 de persoane, dintre care 7.500 de adulti si restul copii, au fost muscate de maidanezi, pe strazile din Bucuresti.
E ok? E normal?
Ok, nu e normal sa ii omoram. Atunci care e solutia? Ii castram si ii aducem inapoi pe strazi?

Plus, m-am interesat pe internet: cica din 100 de caini vagabonzi, 38 au un virus (virusul leptospir; leptospiroza este o boala infectioasa acută care se manifestă prin febră, intoxicaţie, cefalee, dureri musculare, mai ales la gambe, afectarea rinichilor, a ficatului, sistemului nervos şi cardiovascular). Din cauza asta, voiau sa schimbe legislatia ca acesti caini bolnavi sa nu se mai intoarca pe strazi dupa ce au fost sterilizati.

Deci, care este solutia? Trebuie sa toleram haitele de caini vagabonzi din Bucuresti, cu riscul de a fi atacati si muscati? Care e solutia?

18 ianuarie 2010

18 ianuarie - cea mai deprimanta zi a anului



Daca va simtiti mai tristi astazi, daca aveti tendinte sinucigase, daca vi se pare ca viata nu mai are niciun sens, ca tot ce faceti este in zadar, ca ninge doar ca sa va faca Dumnezeu in ciuda, ca mancarea nu are gust....nu va faceti griji! Este perfect normal sa va simtiti asa! Pentru ca astazi este cea mai deprimanta zi a anului 2010! Are si nume - Blue Monday!

Da, e "oficial". Asa arata studiile! Dintre toate zilele de anul asta, cica azi - luni18 ianuarie - este cea mai deprimanta. Am vazut eu pe net. Daca e pe net, e adevarat, nu? :))

Deci daca trecem de ziua asta, urmeaza atatea zile pline de fericire si optimism :))

Cum a a ajuns "cercetatorul" Cliff Arnall la concluzia asta? A facut el o formula magica, in care a luat in calcul niste date matematice, vremea de afara, datoriile, motivatia personala si timpul trecut de la Craciun. Si a reiesit luni - 18 ianuarie.
Se stia inca de anul trecut, dar eu de abia azi am aflat...
Parca simteam eu "ceva" in aer! :))
Incercati sa nu va sinucideti ;)

17 ianuarie 2010

Din seria "dobitoci"...




Fara indoiala, in lumea asta sunt foarte multi dobitoci. Multi dintre ei sunt americani.
Am gasit pe un blog (http://www.failblog.org/ - vi-l recomand pentru momentele de plictiseala) captura de mai sus. Este luata de pe un forum.

O tanara doamna (presupun) insarcinata are urmatoarea problema.
"Bebelusul poate sa ramana insarcinat daca faci sex in timpul sarcinii? ....De exemplu, daca esti insarcinata si ai fetita, sperma poate sa ajunga la ea si sa o lase si pe fetita insarcinata?"



Doamne, in ce lumeeee traim!!! Cineva a facut misto de viitoarea mamica si i-a raspuns: "Cel mai bine ar fi sa nu mai faci sex, pentru ca risti ca bebelusul bebelusului tau sa ramana si el insarcinat si asa mai departe" :))


Mai este unul - la fel de mare dobitoc! - care se lauda, tot pe un forum, ca are "super sperma".


Cum si-a dat seama micul Einstein?
"Sunt cu prietena mea de numai 4 SAPTAMANI, dar medicul spune ca pare a fi insarcinata de 4 LUNI!"

Da, clar are o sperma-minune!


Dor de vara...



Da, m-am saturat sa merg mereu zgribulita, cu spatele teapan, cu degetele degerande, cu taliple inghetate (la asta, ultima, e vina mea ca nu mi-am luat UGG-uri!: ))
Mi s-a acrit de frig.
Mi s-a facut dor de vara.
Da, de canicula.
De caldura aia care te lesina.
Cand mergi pe strada la 10 dimineata si simti ca parca te-a lovit ceva in moalele capului...de caldura.
Cand ti se face greata de la aerul irespirabil.
Cand nu poti sa dormi noaptea ca nu ai aer conditionat si te zvarcolesti in pat vreo 3-4 ore...si adormi, in sfarsit, pe la 5 dimineata.
Cand nu mai suporti nicio haina pe tine...
Cand nicio bautura nu ti se pare suficient de rece...

Senzatia mi-a fost accentuata si dupa ce am ascultat zilele trecute melodia "Zile insorite", La Familia.

16 ianuarie 2010

De pe la mall...



Atat de multa lume la coada la bilete la film n-am vazut nici macar miercurea, cand iti iei doua bilete la pret de unu cu Orange Wednesday.
Asta este doar o parte din coada de la Cinema City, din Afi Palace Cotroceni. La intrare la Imax mai erau inca pe atatia.
Ce-o fi fost in capul meu sa incerc sa ma duc sambata seara la film?
Oare o sa apuc si eu vreodata sa vad, in viata asta, Avatar la IMAX? Saptamana viitoare singurele date disponibile erau joi, de la 22.30 (mi-e sa nu adorm pe acolo, mai ales ca ma ia si ameteala de la ochelarii aia) si vineri de la 7 seara, cand oricum nu am cum sa ajung.
Ma rog...Poate pe la vara...

Cu ocazia asta i-am vazut si eu pe amaratii aia de la concursul PRO FM - care stau intr-o masina (in mijlocul mall-ului) inca de prin decembrie. Eu habar n-aveam de concursul asta. Cica cine rezista cel mai mult in ea, o castiga. La inceput erau 4, acum au ramas numai 2: o fata si un baiat. Si stau acolo zi si noapte. Cu o pauza de 10 minute la 4 ore sau geva de genul. Ingrozitor! Cata rabdare trebuie sa ai , frate... Cred ca nu as fi rezistat nici 2 zile inchisa intr-o masina...

In rest, au inceput reducerile. Grabiti-va!

15 ianuarie 2010

O zi obisnuita...

La 10.30 o iau in drum spre munca. In sfarsit, la timp. Fara sa mai alerg pe strada ca am lalait-o iar la calculator cu blogul, cu mess-ul, cu facebookul. Da, nu mai stau seara, stau dimineata.
In drum spre metrou vad un soricel storcit pe strada. I se distinge codita serpuita. Se vede sange. Scarbos.

Ma intalnesc cu gasca de caini care m-a atacat aseara. Da, aseara 3 caini era sa ma faca bucatele. Si n-am putut riposta pentru ca aveam geanta blocata de firele de la mp3 player... si nu puteam sa o scot de pe umar sa ii lovesc. Cainii erau cu dintii lor la 10 cm de piciorul meu. Eram LE-SI-NA-TA de frica. Nici nu-mi mai amintesc cum am scapat de ei.
Azi erau si cu copiii lor: vreo 10 caini.

In drum, vad niste urme imense de voma pe trotuar. Plus spre o masina. Scarbos.
Ajung in sfarsit la metrou. Imi dau seama ca am uitat portofelul: cu banii, cu abonamentul, cu legitimatia. O iau inapoi: iar prin voma, iar pe langa soarecele storcosit, iar pe langa familia de caini atacatori.

Cand ajung in sfarsit la serviciu, tone de prajituri si cola. Era ziua unui coleg.
Mandra de puterea mea de rezistenta, imi cumpar niste mandarine. Le mancam cu pofta cand apare comentariul lui Radu la postarea mea anterioara. Ca cictricele au tone de zahar. Ceea ce -mi mai zisese un coleg cu vreo ora in urma. Dar n-am vrut sa il cred. Mi-a stat mandarina in gat.

E de abia ora trei. Dupa masa. Dupa masa de mandarine :)) cu tone de zahar :((

La regim...




Luna asta este luna deciziilor radicale pentru mine. Din punct de vedere culinar. Sunt la a cincea zi de regim. Am inceput sa ma mai obisnuiesc, dar la inceput cam deliram: visam cu ochii deschisi la cartofi prajiti, kfc, cotlete...practic orice nu as avea voie sa mananc.

Mananc in general iaurt, sana, fulgi, fructe, legume, branza, pui.
Urasc carnea de pui: nu are niciun gust, e ca si cum as manca plastic. Iaurtul nu mi-a placut niciodata. Fructele au devenit ele in sine fel de mancare, nu mai sunt o gustare intre mese.
Mai trisez dimineata cu o cafea cu lapte si zahar, niste pufuleti, iar la greu cu un cub de ciocolata.

Am renuntat la sucuri. Da, la marea mea iubire Coca Cola. E grea despartirea. Aproape ca am o lacrima in coltul ochiului. Beau ceai in loc de suc. Urasc ceaiul. De obicei, beam ceai numai cand eram bolnava sau mi-era foarte frig. Acum tre' sa beau "de placere".

M-am reapucat si de sala...la patru luni dupa ce va anuntasem ca o sa ma duc :)) Las' ca-i bine si asa...Decat deloc.
Era acolo si fata aia care arata perfect. Vezi, de aia arata perfect: pentru ca ea este mereu acolo! Dupa sala, in drumul spre casa salivam la orice vedeam de mancare.

Am ajuns sa poftesc si la automatul ala de la metrou cu chipsuri, sticksuri si sandvisuri din alea naspa. In mintea mea era ceva de genul: "Oaaau, chipsuri crocante cu gust de bacon. Deliciooos!" Eu - care nu mananc niciodata chipsuri.

Apoi, am trecut pe langa o covrigarie. Mirosul m-a lesinat: "Oaaaau, covrigi pufosi si calzi, cu seminte de susan. Ce poate fi mai bun?!"

Vad o fata cu o punga de Fornetti: "Oaaaaaau, Fornetti putin uleioase cu gust de branza proaspata!!!!"

Si asa faceam la orice vedeam in cale. Cand am ajuns acasa imi venea sa ma incui in frigider sa mananc tot!

Am slabit cam un kg jumate. Acum dau jos ce am pus de sarbatori.

14 ianuarie 2010

Moda la bebelusi



Pe domnisorica superba din imagine o cheama Antonia si are o luna.
Chiar daca are doar o luna de viata, asta nu o impiedica sa aiba cizme UGG!
Da, exista UGG-uri si pentru bebelusi :)
Oooof, pana si bebelusii au UGG-uri, numai eu nu mi-am luat!
Ce sa mai...acum e deja prea tarziu, mai e o luna si se termina iarna .



Antonia nu are numai Ugg-uri, ci are si cizmulite de cauciuc, foarte la moda si ele.
Ce ti-e si cu copilasii din ziua de azi :)) Nu mai poti, frate, sa-i mai imbraci cu haine din alea fara forma, cum erau inainte, pentru bebelusi. Acum , ce avem noi - oamenii mari - exista si pentru copii. Si chiar daca se foloseste doar un sfert din material, pretul este cam acelasi.



PS: Antonia este fetita Laurei Ivanica, zisa si Tzintzi Pintzi. Sa-ti traiasca, Tzintzi!




13 ianuarie 2010

Scarbos




Astazi am asistat live, fara sa vreau, la cum era aprovizionat un magazin de paine. Si mi s-a intors stomacul pe dos.
Furgoneta care a transportat painea avea usile deschise si am vazut ce era inauntru: jegul de cel putin 1 cm pe pereti, mucegai sau noroi ...Masina era alba si va dati seama cum se vedea negreala aia. Era ceva de neimaginat. Iar painea era in niste lazi cu un fel de gratii, deci se putea atinge foarte usor de jegul de pe masina.
Asa ca...aveti mare grija de unde va cumparati painea.

Eu sunt de parare ca mai bine manaci paine proaspata, decat din aia ambalata , cu 100 de E-uri, care tine juma' de an. Dar cred ca sunt pe cale sa ma razgandesc.
Oricum, raman fidela painii proaspete din supermarketuri, macar aia e facuta pe loc si pusa pe rafturi. Cel putin asa cred eu :))

Haoleeeu, frateeee!!!



Ieri toata presa il astepta pe aeroportul Otopeni pe un anume Josh Tudela , fotbalist care vine sa dea probe la Steaua. Si cum il asteptam noi pe Josh, striga cineva:
-Atentie la portofele!
De ce?
Tocmai ieseau vreo 7-8 tiganusi (intre 3 si 10 ani), insotiti de "parintii" lor. Cel mai probabil veneau de la Paris.
Treaba era foarte clara: veneau de la cersit si furat.



Dupa astia, a mai iesit un grup (din pacate nu am poze) de tigani, dintre care unul era handicapat si din reflex tinea mana intinsa, ca la cersit. Si tremura. Ca tre' sa suferi de o boala daca vrei sa fii cersetor, nu?

Acum, eu ma intreb ce or fi zis oamenii din avionul ala...Frate, erau 10-15 tigani nespalati, urat mirositori, hoti si cersetori, care probabil vorbeau tare si injurau.
Veneau de la Pariiiiiis! Si nu cu low cost! Ci cu Tarom sau Air France! Va dati seama cat castiga jegurile astea din cersit? Daca si-au permis ei sa vina pe Otopeni si nu pe Baneasa?



Va dati seama ca asta este imaginea Romaniei in strainatate? De ce ne mai miram ca suntem prost vazuti?! Ei sunt "ambasadorii" Romaniei in Franta, Italia si Spania.
Cand am fost la Roma 95 la suta dintre cersetori erau romani! Nu e normal sa ne urasca italienii?




(foto Alex Hojda)

12 ianuarie 2010

Iubiti si cainii vagabonzi...



Daca in mall-ul Afi Pallace Cotroceni umbla sobolanii nestingheriti, ca la ei acasa ( am vazut o poza saptamana trecuta in Adevarul de seara), de ce n-ar umbla si cainii vagabonzi - tot ca la ei acasa - prin salile de sport din complexul Lia Manoliu?

Am fost saptamana trecuta sa fac un intreviu acolo si , in loc sa dau de sportivi, pe holul care lega salile de sport, am dat peste un caine negru, semi-fioros (foto sus).



Ca sa nu mai zic ca totul era in paragina pe acolo. Si cand te gandesti ca acolo se pregatesc campioni mondiali si olimpici....



Cel mai "tare" mi s-a parut domnul din poza de mai jos. Nu, nu este bunicul pensionar venit sa isi vada nepotica la antrenament. Este chiar antrenorul! Frate, avea 100 de ani! Nici nu putea sa mearga! De abia se mai putea tine pe picioare ! O antrena pe o fata la aruncarea greutatii.
Si ne mai ofticam ca nu castiga Romania medalii...la orice sport...
Nu am facut poza in salile de sport, dar si alea arata jalnic. Pe hol este un puternic miros de canalizare si toaleta. Si frig. Si caini vagabonzi.

Ce performanta sa faci in conditiile astea?

11 ianuarie 2010

Bun ii vinul ghiurghiuliu...

Bai, oamenii bauti sunt tare ciudati! Si par cu atat mai ciudati cu cat tu esti mai treaz! Sa fii singurul om treaz dintr-un grup care bea, este o mare greseala! Mai bine te duci acasa :))
Ca sa ma controlez mai bine pe viitor, mi-am analizat si eu reactiile dupa cateva pahare de alcool. Sunt tare dubioase:))


Deci...

1. Incep sa cant "La Isla Bonita" sau" Un actor grabit". Nu ma intrebati de ce tocmai astea! Pur si simplu!

2. Incep sa ma plang ca vreau la New York. Si o tin asa vreo juma de ora. New York in sus, New York in jos...Incep sa fac calcule cat ma costa avionul, cat ma costa cazarea...apoi imi dau seama ca nu am viza, ca sunt sanse sa nu o primesc si ma deprim :))




Intr-un timp (dar pentru o perioada destul de scurta ) faceam ca Statuia Libertatii! Oh, da!

3. Ii pun pe oamenii de la masa sa imi promita ca de ziua mea o sa imi faca o petrecere surpriza cu minim 50 de invitati, iar lista de invitati zic ca le-o dau eu :))

4. Fac roata! Da, ati citit bine. Fac roata! (Click aici pentru dovada - in josul paginii :)Ca asa imi vine. Sa fac roata. Nu stiiiiu de ceeeee!!!!



3. Incep sa plang ca vreau catel mic, alb si cret! Toti prietenii imi zic ca nu as fi in stare sa am grija de el, dupa ce am "omort" o floare in ghiveci de la maica-mea pentru ca n-am udat-o juma de an. Nu poti sa compari o floare cu un catel mic, alb si cret!!! Daca ar fi negru si mare, poate da, dar asa mic, alb si cret, nu :))





4. In ultime vreme, am remarcat o noua manifestare: cant si dansez "S-o facem lata" a lui Stefan Banica.


5. Exista si o manifestare e grup. Cand beau ceva cu prietenele mele, stabilim de fiecare data sa plecam in excursie in strainatate :)) A fost cat pe ce sa mergem anul trecut, ne luasem bilete, dar a dat faliment compania aviatica :((


Voi faceti urat la bautura? :))

10 ianuarie 2010

Mare Ti-e Gradina...

Mare mi-a fost mirarea cand am vazut la o prietena bricheta de mai jos. Nu se vede prea bine in poza, asa ca o sa va explic: bricheta o are desenata pe ea pe fecioara Maria!



Cum naiba vine asta?!?
Pe pachetele de tigari sunt niste imagini horror de ti se intoarce stomacul pe dos cand te uiti la ele, iar pe bricheta e fecioara Maria?! Sa inteleg ca, in Olanda sa zicem, pe tigarile de marijuana e imprimata poza lui Iisus?
Tigarile si religia merg mana in mana? Chiar nu inteleg cum naiba le-a venit astora ideea sa o puna tocmai pe fecioara Maria pe bricheta! De ce?! Inainte sa aprinzi tigara spui o mica rugaciune (catre fecioara Maria) sa nu te imbolnavesti de cancer?

7 ianuarie 2010

Ajutor!



Nu! N-am patit nimic. Nu am nevoie de ajutor. Este vorba despre colegul nostru de la Kanal, "Ajutor". Este baiatul care sta la mijloc. In dreapta il recunoasteti pe Varu' (da, cel cu pasaportul!).

Ajutor este un adevarat personaj printre noi. Este fascinant. Spune niste lucruri de te lasa masca.
Ieri am asistat la o faza super tare!
Eram la filmare in aeroport, in formula pe care o vedeti in poza. Pentru ca intre cursele pe care le asteptam era o pauza mare, am mers sa mancam ceva.
Dupa ce "rade" tot din farfurie, Ajutor cade pe ganduri. Ii zice colegului sau, Mihai Stanescu (foto stanga):

Ajutor: - Bai, mi-am depasit bugetul...
Stanescu: - Eu nu!
Eu si Varu ne uitam dubios la ei.
-Da' ce, ma', aveti diurna de aeroport?
Ajutor explica:
-Nu, a fost ziua colegului nostru Silviu si a facut cinste azi. Pentru ca noi plecam la filmare, ne-a dat cate 150 de mii sa ne luam ceva la aeroport.


Eu, Varu si Mihai il laudam pe Silviu pentru gest. Numai Ajutor are o nemultumire.
Se uita la bon: 20,5 Ron.
Pune mana pe telefon. Il suna pe Silviu. Tonul lui era grav si cat se poate de serios.
-Salut, Silviu! Uite, sa stii ca eu am cheltuit mai mult decat mi-ai dat tu! Cu 55.000!
-Asa, si?
-Pai vreau sa imi dai restul de bani ca nu mi-a ajuns!
-Poftim?
-Da. Am pastrat si bonul si vreau sa imi dai 55.000 . Cu cat am depasit. Ca nu mi-a ajuns.
-Pai si ce, nu poti sa pui tu de la tine?
-Pai am pus! Dar ii vreau inapoi! Ca nu mi-a ajuns de o masa cat mi-ai dat tu! Asa mi se pare corect! Mi-ai dat bani sa mananc in aeroport, dar nu mi-au ajuns! Mia trebuie sa imi dai 55.000!

Noi eram lesinati de ras. Mi s-a parut foarte tare Ajutor la faza asta :)) O sa ma interesez daca si-a primit sau nu banii :))

PS: Probabil va intrebati de ce i se spune "Ajutor!"

Cica, intr-o deplasare, s-a trezit brusc din somn, in miez de noapte, si a inceput sa tipe "Ajutooooor!" si de atunci i-a ramas porecla asta.

La ski...



Ma obisnuisem cu gandul ca sunt anumite lucruri pe care nu o sa le fac niciodata in viata asta. Cum ar fi sa schiez. Gresit. Niste prieteni m-au convins ca "este usooor" si ca "nu am ce sa fac in Bansko atatea zile daca nu schiez".

Aveau si ei dreptate asa ca am inceput sa ma incurajez singura: "Da. Chiar, cat de greu poate fi?! La urma urmei pot sa patinez. Patinele sunt mai subtiri ca schiurile. In concluzie e mai usor sa te tii pe schiuri decat pe patine. Gresit iar. Cu schiurile trebuie sa cobori in panta, nu patinele nu.


In prima mea zi (din cele doua) a fost nasol. Drumul de la centrul de inchiriat schiuri pana sus m-a epuizat. Claparii aia iti scot sufletul in tine. A trebuit sa urc niste scari cu ei, sa traversez ditamai parcarea, sa stau la coada 40 de minute la gondola, apoi 20 de minute drumul efectiv...apoi, chinurile sa mi-i leg si sa imi pun schiurile in picioare...asa ca eram deja satula de "atata schiat" fara sa alunec vreun centimetru pe zapada.

Mi-au aratat prietenii mei cum sa ma opresc si cum sa tin picioarele...si apoi...Dumnezeu cu mila. La inceput a fost usor. Pentru ca nu era nicio panta. Mergeam drept. Dar apoi s-a ingrosat gluma.

Nu stiu cum am eu norocul, dar parca de fiecare data cand invat sa fac ceva cat de cat periculos, se intampla sa fie un rau/ lac in zona. Va amintiti ca la prima mea lectie de sofat, "Kilu' meu" m-a dus pe Lacul Morii, de mi-a stat inima de frica. Dar, din fericire nu am patit nimic... Ei bine, acum era un raulet in stanga partiei. Unu' chiar a cazut in el!

Am avut momente in care am vrut sa renunt. Recunosc ca m-a apucat si plansul si mi-am scos schiurile din picioare ca sa cobor o panta mai abrupta. Gresit. E mai greu sa cobori o panta fara schiuri decat cu schiuri. Prima oara mi-a luat doua ore ca sa cobor.

Dupa vreo 10 cazaturi, la prima si a doua coborare, deja la a treia nu am mai cazut deloc si am ajuns jos in 30 de minute.

Sper ca v-a placut filmuletul (trebuie vazut cu sonor). Ii multumesc lui "Suppy" pentru montaj :)

5 ianuarie 2010

Sa mancam bine!...In Bansko..



Doar nu credeti ca am stat in masa de doi bani de la "aparthotel". Nu! Am luat cu asalt tavernele din Bansko, care sunt "fara numar". Cred ca din 10 in 10 metri era cate o "MEXANA" (asa se numesc la ei tavernele), fiecare cu un miros care mai de care mai imbietor.

Majoritatea au la intrare un angajat care te invita sa incerci cele mai gustoase preparate bulgaresti. Am vazut ca mai toti stiau cateva cuvinte in romaneste.






Preparatele din carne ale bulagrilor sunt mega-senzationale. Si intr-o prezentare foarte tare. Ti le aduc clocotind, fierband, in foc, in fum...ca sa impresioneze placut. Portiile sunt de la mari in sus, iar preturile sunt si ele ok.




La bulgari am mancat cea mai buna paine, indiferent daca era paine normala, ca cea de jos, sau specialitate, ca cea de sus. Aia care arata ca o lipie era mega-delicioasa: facuta pe vatra, un pic uleioasa, cu branza si aroma de usturoi. Costa cam 1.80 euro bucata, dar merita.




Deci, la carnuri si preparate pe gratar stau excelent. Insa, la capitolul dulciuri mi s-a parut cam sunt am praf. Nu aveau mai nimic traditional, ci banalitati gen inghetata si clatite.


In concluzie, "mexana" nu trebuie ratata! :)


Bulgari nesimtiti



Da, iarna nu-i ca vara.
Cand am ajuns in Bansko, Bulgaria, m-am gandit ca o sa fie la fel ca la - sa zicem - Nisipurile de aur. Adica servicii impecabile, mancarea de la hotel excelenta si confort maxim. Din pacate, doar ultima parte a corespuns asteptarilor (in ceea ce priveste cazarea).
Intr-adevar, hotelurile arata la fel de impecabil ca in poze: sunt noi, construite cu bun gust, super conditii. Cred ca nu sunt in Bucuresti atatea saune si piscine cate sunt in Bansko.

Daaaaaaar...normal ca exista si un "dar" :))

...construindu-se mult si repede, s-au facut angajari pe banda rulanta, iar personalul de la hotel nu este tocmai de 4 stele - asa cum era hotelul nostru.
Deci, angajatii hotelului Parklands din Bansko erau adusi parca de la coada vacii - atat de nesimtiti si neexperimentati erau.




Hotelul Parklands (de fapt "aparthotel" - adica apartamente in regim hotelier) era nou nout: era la primul sezon, camera arata de parca nu ar mai fi stat nimeni acolo inaintea noastra. Avea piscina incalzita, sauna uscata, baie de abur, jacuzzi, sala de fitness, masaj, solar, la baie era un radio care baga evergreenuri, podeaua era incalzita, bucatarie utilata, plasma, dvd player etc.




Acum sa trecem si la partile nasoale. Noi am avut demipensiune, cu mic dejun si cina. Nu era bufet suedez, ci iti comandai dupa un meniu cu vreo 10 feluri de mancare. Deja a doua seara aveau doar jumatate din ele.



Supa pe care o vedeti in poza de mai jos a declansat "jihadul". Nu se vede prea bine in poza, dar este cea mai penibila supa pe care am vazut-o in viata mea. Cand mi-au pus-o in fatza am vazut negru in fatza ochilor. Erau 5 LINGURI de supa. Le-am numarat. Farfuria era aproape plata. Practic nu era nici macar un centimetru de supa in farfuria aia. Era o urma de supa. Era jignitor, pe bune. Decat sa aduci supa in halul ala, mai bine nu o aduci deloc.

Am luat foc si m-am dus sa ma plang la manager. I-am zis ca mai bine nu ne dadeau supa aia deloc, decat sa isi bata joc cu 5 lingurite.

Drept raspuns, taranoiul de manager, care de abia rupea 3 vorbe in engleza, ne-a intrebat arogant:
-Dar voi ati mai fost pana acum la un hotel de 4 stele?!

Ne-am enervat si mai tare. Dupa noi, au venit sa se planga si cei de la masa alaturata. A doua seara deja era un alt grup de nemultumiti.
Oricum, la a doua masa am primit farfurii normale de supa, nu plate.


Ca sa va dati seama cam ce meniu aveau la Parklands, mini-orezul din poza de mai jos era unul dintre felurile principale. Nu garnitura! Un om dupa o zi de ski daca mananca orezutul ala credeti ca se satura? Cu mini-supa cu tot?!




Sa va mai povestesc despre replicile sezantionale ale angajatilor de la Parklands.

1. La desert puteai sa iti alegi dintre un fel de profiterol, panna cota si o mini-mini-mini baclava (un patrat din ala mic de baclava).
-Ne pare rau, dar nu mai avem nici profiterol, nici panna cota, nici baclava.
-Pai si atunci ce aveti la desert?
-Avem "TIC".
-Ce e ala TIC?
-Nu stiu, stati sa ma duc sa intreb!!!!


Senzational, nu??


2. Intr-o alta seara, cei de la masa alaturata asteptau de ceva vreme sa vina desertul.

Oamenii intreba:
-Cand ne aduceti si nou desertul?
La care aia, ciufuta, fara sa se uite macar spre ei, zice:
-This is not fast food!!!! (Aici nu sunteti la fast food!)


3. Pe 31 decembrie, seara, nu mergea apa calda. O prietena suna la receptie.

-Buna seara, nu avem apa calda, vrem si noi sa ne facem dus inainte de revelion..
-Da, stim ca nu aveti...Dar daca vreti, managerul va invita la el in camera sa faceti dus...

Cum ar fi fost sa mergem toti 6, in halate de baie, sa facem dus la manager in camera?

4. Pe 1 ianuarie, pe la 10.30 ne ducem si noi la bar sa bem o cafea. Prin hotel, pustiu. Pe bar, zeci de cesti si pahare murdare.

Ne ducem la receptie: - Vrem si noi o cafea...
-Ne pare rau, barmanul nu a ajuns pana la ora asta. Speram sa vina pe la 11.
Pe 1 ianuarie nu era niciun angajat in hotelul ala. Primul a aparut pe la 11.00 : facea si pe barmanul, punea si micul dejun (care fusese mutat la 11.30 ca sa aiba ei timp sa se trezeasca,
nu ca s-ar fi gandit la noi).
La sala de mese, aducea in fiecare zi mancare o singura angajata, si era o singura solnita pentru vreo 10 mese. Servetelele erau ceva rar. Daca prindeai unul trebuia sa il imparti cu o masa intreaga :))


5. De Revelion au dat masa noastra altora si ne-am trezit ca eram singurii care nu aveau unde sa stea. Ne-au pus pana la urma o masa in mijlocul localului. Eram miezul.

Cel mai tare era DJ-ul (foto jos). Cum sa scrie, frate, pe tine "DJ"?! Adica daca n-ai scris pe tine, nu te credem pe cuvant ca esti DJ?



Ca sa inchei intr-o nota optimista, de Revelion am castigat premiul pentru cel mai bun dans TWIST :))) o sticla de vin :))
Ideea e ca la "aparthotelurile" astea nu are rost sa iti iei masa. Nici macar mic dejun. E de proasta calitate. Iti poti prepara singur mancarea, daca tot ai bucatarie. Dar...cine are chef sa gateasca in concediu?!