Aventurile lui Varu' la Istanbul...

In imagine nu este un cetatean turc, cum ati putea crede, ci este chiar colegul meu Viorel, cunoscut insa sub numele de Varu'...
In ultima zi a deplasarii de la Istanbul, toate bune si frumoase. Treaba iesise bine, mai aveam cateva ore pana la avion..."Gata, mergem sa vizitam Moscheea Albastra"...Facem bagajul, pornim la drum. Cu noi mai erau si alti colegi dornici de vizite, care aveau si ei avion la aceeasi ora cu noi.
Cand mai aveam 5 minute pana la Moschee, se trezeste Varu':
-Da-mi si mie pasaportul..
-Poftim?
-Pasaportul?
-Pai ce sa faci cu pasaportul meu?
-Nu al tau! Pe al meu!
-Pai de unde sa iti dau eu pasaportul tau?!
-Pai nu e la tine?! Ca ti l-am dat!
-Pai nu e! Ti l-am dat inapoi!
-Nu mi l-ai dat!
-Ti l-am dat!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!

Toata lumea se opreste pa avarii in drum. Incepem sa scotocim sub scaune, in portbagaj, in bagaje. Nimic. Se cauta toata lumea...poate, poate...prin absurd..
Suna la hotel:
-Hello...Mi-am pierdut pasaportul...Va rog sa il cautati...
Aia nimic...Si din 10 in 10 minute suna la hotel.
-Cautati printre cearsafuri, va rog, pe sub pat, pe sub masa...
-Ne pare rau, nu este nicaieri!

Nu mai e nimic de facut decat sa mergem la Consulat ca sa luam un document prin care sa poata iesi din Turcia.
Bagam pe GPS. Super ! E aproape! Ne duce chiar in buricul targului, in cea mai mare aglomeratie -Piata Taksim. Vedem steagul Romaniei! Totul merge super! Ce poate fi mai simplu?!
Ajungem...Knoc! Knoc! la usa...nimeni!
Apasam pe sonerie! Nimeni..."Intrebam" lumea...cu mainile...nimeni nu intelege...
15 minute batem non stop la usa si apasam pe sonerie.
Pe usa e o adresa unde romanii pot vota. Ce sa facem?! Mergem acolo! Pe GPS-ul unuia arata la 20 de km...pe al altuia 9 km...Facem rost de un numar al cuiva de la Consulat. E bine, e cel de la 9 km.. O luam prin toata agitatia din Istanbul.
Mai sunam la hotel.
-Sorry, no passport!

Gasim locatia. De fapt, acolo se mutase Consulatul. Dar era prea complicat sa puna un anunt pe fosta locatie ca stie toata lumea.
Acolo era o doamna foarte de treaba, care i-a dat lui Varu' documentul din imaginea de mai sus.
Ajungem noi la aeroport, mai era juma' de ora pana la decolare. Suna de la hotel:
-Buna ziua, v-am gasit pasaportul. Era printre perne!!!
Cred ca azi Varu isi va primi, in sfarsit, pasaportul:)

Dar stiu o poveste mult mai complicata ca asta...
Un prieten a plecat, cu treaba , la Torino...Ca si Varu, se trezeste cu cateva ore inainte de plecare ca nu mai are pasaportul/ buletinul. Big problem, ca la Torino nu e Consulat al Romaniei. Omu' nostru e obligat sa mearga la Milano. 130 km. Face rost de numarul Consulului. Ii spune datele prin telefon, cand ajunge acolo isi ia doar hartia.
Se intoarce la Milano, deja se innoptase. Mai aveau cativa km pana sa ajunga, cand observa ca pe document nu scrie Popescu Gigel, sa zicem, cum il chema pe el, ci Popescu Cornel.
Omu' sa faca cu capul! Nu ii venea sa creada. Intoarce. Din nou 130 de km.Knock! Knock! la usa consului de acasa, ca deja era mult prea tarziu ca sa mai fie la munca.
"Stiti, pe mine nu ma cheama Popescu Cornel..."
Ii face consulul o hartie noua. 130 km in noapte spre Milano. Dimineata, cand sa plece la aeroport, gaseste pasaportul :)

Somn usor...la Istanbul?!

De somn usor nu am avut eu parte la Istanbul..De exemplu, in noaptea cu meciul...Pe la 1.30 am ajuns la hotel, pana una alta s-a facut 2:00, am mai deschis laptopul un pic s-a facut 3...sa ma bag la somn...nici bine nu adorm, ca la 5 dimineata ma trezeste un zgomt infernal.

La cativa metri de hotel, chiar in fata geamului meu era o moschee. Nu va puteti imagina cum se auzea "nenea" ala care se ruga! Ma rog, cei care nu ati fost in Turcia pana acum...ca mine.

Am filmat un pic cu telefonul, ziua insa, ca la 5 dimineata imi puneam perna in cap ca sa nu il mai aud, dar nicio sansa...

Oricum, socul cel mai mare l-am avut in prima noapte cand m-am trezit ingrozita, desi ma avertizasera colegii.

Am si reusit sa intru intr-o moschee, in Moscheea Albastra..care nu e albastra deloc. Am stat doar 5 minute, totul a fost pe fast foreward, asa ca nu prea mi-am facut vreo idee despre ea.

Ramasesem datoare cu o poza cu matzele de oaie, care au fost delicioase, in ciuda socului pe care l-am avut cand am auzit ce sunt. Am fost un pic dezamagita de kebab-ul original turcesc, in sensul ca ma asteptam la ceva mai spectaculos decat un amestec simplu de carne de oaie, rosii si cartofi prajiti, itr-o chifla. Oricum, am mancat la kebab cat sa-mi ajunga un an intreg.

Costa intre 4 si 7 lire, adica un kebab obisnuit 2 euro.

In rest, baclavaua turceasa isi merita renumele. Este senzationala. Iar prezentarea - artistica :)

Evident, nu puteam uita celebrul rahat turcesc: gasca noastra i-a facut vanzare domnului din imagine de vreo 30 de cutii de rahat.

Si o ultima mentiune pentru cartofii gigant, cat capul vanzatorului, de la un fast food de langa hotelul nostru.

Pofta buna!

Shopping a la Turcia

Astazi am vazut cea mai tare faza: cum fac turcii cumparaturile. Ma rog, unii dintre ei... Am ramas masca. Doamna de la fereastra voia si ea pentru micul dejun o paine, un suc, niste tigari si inca doua- trei chestii, de la magazinul din fata blocului. Pentru ca lenea era prea mare, i-a aruncat de sus vanzatoarei un cos legat de o franghie, unde i-a pus si banii. Dar nu a fost chiar asa de simplu...a facut saraca vanzatoare vreo 3 drumuri in magazin pentru ca doamnei lenese nu ii convenea ba una, ba alta...Pana s-au inteles ele, doamna lenesa ar fi putut cobori de cel putin 4 ori pana la magazin..dar leeeneeea e maaaare...Asta a fost de departe faza zilei.

Lost in translation

:)) ...cam asa am fost eu in seara asta la flash interviul de dupa meciul Fener- Steaua, cu Roberto Carlos :)) Lost in translation...Roberto Carlos vorbea in portugheza, translatorul traducea in engleza, iar eu trebuia sa traduc in romana in timp ce:

- producatorul imi comunica diverse chestii in casca: publicitate intr-un minut, mai ai 5 minute de satelit etc etc;

- cristi tanase astepta in spatele meu sa intre repede la flash intreviu, pt ca stelistii se grabeau sa prinda avionul;

-ofiterul de presa imi facea si el semne sa nu las jucatorul sa astepte;

..etc etc..

In conditiile astea sper sa nu fi fost chiar o Irina Margareta Nistor :))

Mi s-a parut haios un mesaj primit asta seara pe blog, la o postare de acum doua zile, de la un "anonim"...lucru care m-a si facut, de altfel, sa scriu despre faza cu Roberto Carlos...chiar daca acum e 2.45 am.

"Anonim spunea...
E prima oara cand intru pe blogul tau.Asta pentru ca ai fost super funny la interviul in engleza cu Roberto Carlos si am vrut sa aflu mai multe despre tine. :) Te-ai cam pierdut in intrebari. :P"

:))

E tarziu. Mor de somn. Noapte buna tuturor!

Impresii de Istanbul

Am supravietuit cu brio primei zile la Istanbul...desi toate asteptarile s-au adeverit. Trafic infernal, transmisie ftp de rahat... Sunt franta de oboseala, dar am zis sa scriu doua vorbe inainte de culcare...
Am terminat ziua apoteotic, dupa o alergatura continua. Lihniti de foame, am mers cu totii - eu si colegii mei de presa- sa ne luam ceva de mancare. Ne-am oprit in fata unei shaormerii, unde am vazut niste carne care arata senzational. Ne-am oprit cu totii sa ne holbam. Deja salivam. Gata, ne-a hotarat sa ne luam "specialitatea". Am intrebat vanzatorul si ne-a spus ca "este oaie".
Ne-a preparat un fel de kebab care arata senzational. Mancam lingandu-ne pe degete. Apare si colegul meu Varu', care se uite dubios la noi si ne intreaba:
-Auziti, voi stiti ce mancati?
-Daaaa, carne de oaie!!!
-Nuuu...
-Nu e de oaie? Dar ce e, vita??
-Nu! Sunt mate de oaie!

Pauza. Liniste. Schimbam priviri intre noi. Mate de oaie. Mate. Mate. Bleah. Trece si momentul de soc si greata si ne continuam , ceva mai ingrijorati, masa. Mate de oaie.
Hai, pofta buna tuturor!

Welcome to Istanbul

Panica. Maine dimineata la prima ora plec la Istanbul, pentru meciul Stelei cu Fenerbahce. Toate semnalele sunt negative. Numai de rau aud. Numai cuvinte gen "horror", "groazic", "mega/ultra aglomerat", "cosmar".

Colegul Giovani:

-"Oriunde ai pleca, ia-ti marja de eroare de DOUA ORE! Noi am facut de la hotel la stadion, care erau la mai putin de un km, aproape doua ore"..

Zic " Eh, astia de la Pro, cum baga in ele! Lasa ca nu o fi chiar asa!"

Cer parerea si altcuiva. Unuia de la concurenta, poate astia nu le "umfla" chiar asa :))

Dana Z:

-"Eu sunt resemnata. Am fost cand a jucat Steaua cu Galata. GPS-ul nu gaseste nicio adresa. Plus ca te trimite in locuri total aiurea, ajungi sa te invarti cu orele pana sa ajungi la destinatie. Nimeni nu stie engleza, nu ai cum sa te intelegi cu turcii."

Deja incep sa imi pun semne de intrebare. Iau singura adresele hotelurilor si stadionului si le bag pe google map. Ce poate fi asa greu? hmmm...Nu gaseste! Google map nu gaseste! Ok, gasesti hotelul, ca il cauti cu harta. Dar de la hotel la aeroport nu mai merge. Trecem si peste asta..

Deschid facebookul.

Status Edi Zelgin, de la Gazeta:

"Eduard Zelgin e in haotizantul istanbul... unde s-a ratacit cam de 473 de ori si a cautam cam de 34 de ori stadionul lui fener si de 87 de ori hotelul unde e cazat, sa nu mai spun de cele 835 de ture pe care le-a dat ca sa gaseasca sa lase masina! :))... deci totul e ok!"

Ii las si eu mesaj ca asta nu e mod de a ma incuraja cu o zi inainte de plecare.

Raspunde: "doinitza..macar bucura-te ca bibiskov nu va face deplasarea! :)) in rest welcome to most stupid town!!! sau cum se zice pe romaneste... lesbian arrive in istanbul"...

Zic ca dracul nu e atat de negru si il sun pe Mihai de la Kanal, care e deja acolo.

Era la hotel, raspunde cu o voce calma:

-Uite , incerc sa dorm..

Eu deja mai optimista si mai calma. Imi fac curaj si intreb...

-Si, traficul? Cum e?

-Groaaaznic!!! Horroooor! Nu mai poooot! Am facut doua oare jumate de la aeroport la stadiooooon! E incredibiiil! O sa ti se faca dor de traficul din Bucuresti!"

Deja sunt cu nervii la pamant. Mai incerc totusi o intrebare?

-Si FTP-ul cum e? Merge?

-De abia se deschide site-ul Stelei!

Si peste toate astea, Turcia este pe locul 2 in topul tarilor infectate cu gripa porcina.

Chiar nu este de glumit. Zilnic mor oameni in toata lumea. Chiar azi am vazut o femeie in metrou care purta o masca pe fatza. Jur, mi-e frica.

Sper sa ne "auzim" cu bine si de acolo.