Sa ajutam batranii :))

Cand eram la scoala in clasele I-IV, ni se dadeau mereu compuneri pe tema "Povestiti o fapta buna pe care ati facut-o" si, din lipsa de imaginatie, mai toate "operele literare" ale mele si ale colegilor mei erau despre cum ajutam noi o batranica, aflata in diverse situatii.
Daca atunci doar ne imaginam situatiile astea, ei bine, acum am patit una cu care as fi luat cu siguranta 10. Daca nu pentru talent, macar pentru fapta buna.

Eu si colega mea Alexandra T am plecat, intr-o zi, pe jos de la serviciu. In drum, ne opreste o femeie in varsta, sprijinita in niste carje si cu doua sacose pline dupa ea:



-Fetelor, ma ajutati si pe mine?

Noi ne uitam suspect una la alta, femeia arata cam dubios, intr-un mod inofensiv totusi.
-Cu ce sa va ajutam?
-Sa imi cumparati si mie ceva de peste drum.

Ne gandim noi cateva secunde, dupa care ne hotaram: ce naiba, putem sa facem si noi o fapta buna. Ce, mare lucru sa ii luam o paine si o apa de peste drum...

-Ce vreti sa va cumparam?
-Pai, doua pungi de paine feliata...
-Bine..
-Stati ca nu am terminat! Doua bucati de telemea de vaca, sarata...Doua kilograme de carnati de vita...Patru iaurturi mari....PATRU sticle de suc la 2 litri: doua de capsune, doua de banane, etc etc...

...si nu se mai oprea...

Noi scoatem o faie si incepem sa facem o adevarata lista de cumparaturi...
Zicem noi - Deci, sa recapitulam: paine, brazna, carnati, iaurturi, suc de banane si de capsune...
Ea: - Nu, nu de banane!
Noi: - Pai ati zis de banane!
Ea: - Cum sa zic de banane?! Nu pot sa beau de banane ca am diabet!!
Noi : - Atunci de care vreti?
Ea:- Nu mai stiu...Ah, de grapefruit!
Noi: - Pai la diabet, sigur vreti suc?
Ea: - Da!!! Luati sacosele astea!
Noi: - Sunt pline!
Ea: - Pai sunt pline de gunoi, il aruncam!


Noi: -Pai si va facem cumparaturile in pungilein care tineti gunoiul?
Ea: -Da, ce are?!
Noi: - Unde il aruncam??! Suntem pe strada, nu e niciun cos!
Ea: - Pai aici, langa semafor...si rastoarna gunoiul in strada...

Pentru ca avea mari dificultati in a se misca, in cam 5 minute reuseste sa scoata o hartie de 100 ron, ne-o da, noi sa plecam...

Dar ea mai scoate inca una!
-Ne ajunge un milion!
-Nu va ajunge! Vreau si tigari!
-Pai cat poate sa coste un pachet de tigari?!
-Nu vreau un pachet, vreau un cartus!


Ne-a innebunit de cap baba! Aveam o lista de vreo 10-12 produse, pe care nu le luam chiar de la magazinul din colt, ci de la un alt magazin, de la care voia ea. Am traversat toata intersectia aia de la Foisor, am mers la magazin si, normal, ne-am intors cu carnati de porc in loc de vita, si un kil, nu doua asa cum voia ea, cu o singura bucata de branza, ca nu aveau doua si tot asa. Noroc ca i-am gasit trigari :D Gestul conteaza pana la urma, nu?! :D

Evident, a trebuit sa ii ducem cumparaturile si acasa, numai ca ea nu stia sa explice prea bine unde sta. Si nici nu putea sa se tina dupa noi si nici noi nu aveam rabdare sa mergem in ritmul ei.

Intr-un final tragicomic, cred/sper ca i-am lasat babei cumparaturile la usa. Daca nu...nasol!

Ajutor!

Nu! N-am patit nimic. Nu am nevoie de ajutor. Este vorba despre colegul nostru de la Kanal, "Ajutor". Este baiatul care sta la mijloc. In dreapta il recunoasteti pe Varu' (da, cel cu pasaportul!).

Ajutor este un adevarat personaj printre noi. Este fascinant. Spune niste lucruri de te lasa masca.

Ieri am asistat la o faza super tare!

Eram la filmare in aeroport, in formula pe care o vedeti in poza. Pentru ca intre cursele pe care le asteptam era o pauza mare, am mers sa mancam ceva.

Dupa ce "rade" tot din farfurie, Ajutor cade pe ganduri. Ii zice colegului sau, Mihai Stanescu (foto stanga):

Ajutor: - Bai, mi-am depasit bugetul...

Stanescu: - Eu nu!

Eu si Varu ne uitam dubios la ei.

-Da' ce, ma', aveti diurna de aeroport?

Ajutor explica:

-Nu, a fost ziua colegului nostru Silviu si a facut cinste azi. Pentru ca noi plecam la filmare, ne-a dat cate 150 de mii sa ne luam ceva la aeroport.

Eu, Varu si Mihai il laudam pe Silviu pentru gest. Numai Ajutor are o nemultumire.

Se uita la bon: 20,5 Ron.

Pune mana pe telefon. Il suna pe Silviu. Tonul lui era grav si cat se poate de serios.

-Salut, Silviu! Uite, sa stii ca eu am cheltuit mai mult decat mi-ai dat tu! Cu 55.000!

-Asa, si?

-Pai vreau sa imi dai restul de bani ca nu mi-a ajuns!

-Poftim?

-Da. Am pastrat si bonul si vreau sa imi dai 55.000 . Cu cat am depasit. Ca nu mi-a ajuns.

-Pai si ce, nu poti sa pui tu de la tine?

-Pai am pus! Dar ii vreau inapoi! Ca nu mi-a ajuns de o masa cat mi-ai dat tu! Asa mi se pare corect! Mi-ai dat bani sa mananc in aeroport, dar nu mi-au ajuns! Mia trebuie sa imi dai 55.000!

Noi eram lesinati de ras. Mi s-a parut foarte tare Ajutor la faza asta :)) O sa ma interesez daca si-a primit sau nu banii :))

PS: Probabil va intrebati de ce i se spune "Ajutor!"

Cica, intr-o deplasare, s-a trezit brusc din somn, in miez de noapte, si a inceput sa tipe "Ajutooooor!" si de atunci i-a ramas porecla asta.