Cum e sa cobori pe partie cu schiurile in brate..

Acum ca aproape mi-au trecut nervii, pot sa va povestesc despre experienta horror pe care am avut-o sambata pe partia Sorica din Azuga.


In inconstienta mea ca sunt "o mare schioare" dupa ce am pus de doua ori schiurile in picioare pe o partie civilizata, mega-usoara, cu zapada fina, in Bansko - am luat cu asalt partiile din Romania.
First stop: Sorica, Azuga - 2100 m, dificultate medie.


La ora 9 dimineata eram mot la gondola. Ne intampina o veste "romaneaca":
-Stiti, daca va incepe sa bata vantul , o sa oprim gondolele. Si nu va primiti banii inapoi!


Ne asumam riscul. Pret:160 lei 10 urcari.

"La urma urmei, cat de greu poate fi?"
Ajungem sus. Parca am ajuns "in the middle of nowhere". Pustiu! Ma asteptam sa vad cabane, tonete cu vin fiert si cremwursti aburinzi, un locusor fie el cat de mic de unde sa iti iei un ceiut cald. Nimiiiiic! Pustiiiiu!


Si un vaaant! Si un viscoool! Se formau "vartejuri" d-alea gen tornada din zapada...
In jur nimic! Prapastie! Frig! Nu puteam sa deschid ochii ca imi intra zapada. Inaintam cu ochii inchisi.



Asa, pe bajbaite, am ajuns la inceputul partiei. De aici incepe adevaratul calvar! 2100 de metri de groaza!


Pentru mine, care de abia ma pot tine pe schiuri, partia aia , acolo sus, mi se parea ingusta ca o barna de la gimnastica.
In dreapta prapastie.
Partia - plina de gheata.
Nu fac nici 10 metri ca pic pe jos! Nu pot sa ma mai ridic ca alunec!
Cu ajutor de la ceilalti, m-am pus din nou pe picioare. In 10 metri sunt iar pe jos.


M-am ingrozit. Pentru mine, partia aia era mega abrupta. Nici nu ma puneam bine pe schiri ca picam instantaneu in 2 metri.
Ii auzeam si pe aia mai "profi" ca se plangeau ca e numai gheata pe partie.
Nu puteam sa ma opresc nici atunci cand cadeam, pentru gheata ma facea sa alunec mai departe pe fund.


Ingrozita de cat de abrupta e partia, de gheata de pe jos si de zecile de cazaturi, cred ca la un sfert din distanta am abandonat.
Mi-am dat schiurile jos si am inceput sa cobor pe partie cu ele in brate! Horror!
Va dati seama cum e sa cobori vreo 1800 de metri cu schiurile in carca? Cu claparii aia in picioare!

De disperare ca nu mai ajungeam, de oboseala si de nervi, am avut vreo 3 tentative sa imi pun schirile in picioare din nou.
-Aia e, imi dau drumul, alunec pana cad, cel putin ajung mai repede!
Pe dracu'! De abia ma ridicam ca eram iar pe jos!

Cred ca am facut vreo doua ore ! Cand in sfarsit am ajuns jos, epuizata fizic si psihic, normal, am inceput cu faze de genul : "Gataaa, nu mai merg in viata mea la ski! Imi bag picioarele! Nu vreau sa mooor!"

Oameni buni, daca voi credeti ca mai am vreo sansa sa ma "vindec", va rog sa imi recomandati si mie niste partii usoare, de bun simt, din Romania.

La ski...

Ma obisnuisem cu gandul ca sunt anumite lucruri pe care nu o sa le fac niciodata in viata asta. Cum ar fi sa schiez. Gresit. Niste prieteni m-au convins ca "este usooor" si ca "nu am ce sa fac in Bansko atatea zile daca nu schiez".

Aveau si ei dreptate asa ca am inceput sa ma incurajez singura: "Da. Chiar, cat de greu poate fi?! La urma urmei pot sa patinez. Patinele sunt mai subtiri ca schiurile. In concluzie e mai usor sa te tii pe schiuri decat pe patine. Gresit iar. Cu schiurile trebuie sa cobori in panta, nu patinele nu.


In prima mea zi (din cele doua) a fost nasol. Drumul de la centrul de inchiriat schiuri pana sus m-a epuizat. Claparii aia iti scot sufletul in tine. A trebuit sa urc niste scari cu ei, sa traversez ditamai parcarea, sa stau la coada 40 de minute la gondola, apoi 20 de minute drumul efectiv...apoi, chinurile sa mi-i leg si sa imi pun schiurile in picioare...asa ca eram deja satula de "atata schiat" fara sa alunec vreun centimetru pe zapada.

Mi-au aratat prietenii mei cum sa ma opresc si cum sa tin picioarele...si apoi...Dumnezeu cu mila. La inceput a fost usor. Pentru ca nu era nicio panta. Mergeam drept. Dar apoi s-a ingrosat gluma.

Nu stiu cum am eu norocul, dar parca de fiecare data cand invat sa fac ceva cat de cat periculos, se intampla sa fie un rau/ lac in zona. Va amintiti ca la prima mea lectie de sofat, "Kilu' meu" m-a dus pe Lacul Morii, de mi-a stat inima de frica. Dar, din fericire nu am patit nimic... Ei bine, acum era un raulet in stanga partiei. Unu' chiar a cazut in el!

Am avut momente in care am vrut sa renunt. Recunosc ca m-a apucat si plansul si mi-am scos schiurile din picioare ca sa cobor o panta mai abrupta. Gresit. E mai greu sa cobori o panta fara schiuri decat cu schiuri. Prima oara mi-a luat doua ore ca sa cobor.

Dupa vreo 10 cazaturi, la prima si a doua coborare, deja la a treia nu am mai cazut deloc si am ajuns jos in 30 de minute.

Sper ca v-a placut filmuletul (trebuie vazut cu sonor). Ii multumesc lui "Suppy" pentru montaj :)

La ski in Bansko

Da, m-am convins: bulgarii ne-au intrecut si la turismul montan. Bansko nu se compara cu nimic din Romania - incepand de la partii de ski, infrastructura legata de sporturile de iarna si pana la hoteluri si restaurante. Angajatilor de la hoteluri le mai trebuie un pic de educatie, in rest totul este foarte frumos.
Prima impresie cand am intrat in Bansko a fost de "nou" - in sensul ca in zona partiei toate cladirile erau construite recent si nu asa, alandala, si dupa un stil asemanator: adica n-ai sa vezi hotel de sticla in dreapta si unul rustic in stanga.

Daca in Romania in statiuni de abia daca intalnesti 10 straini, in Bansko am auzit vorbindu-se in engleza, franceza, greaca, germana, rusa, italiana, chiar si chineza. Ah, si cel mai mult romana :))

Fiind perioada cu cei mai multi turisti, am stat la niste cozi destul de mari la telegondola. Pe 31 decembrie am asteptat vreo 30-40 de minute (vezi foto jos).

Din pacate, nu am avut deloc parte de zapada , dar asta nu ne-a impiedicat sa schiem. Statiunea era dotata cu o multime de tunuri de zapada , asa ca si la 10 grade celsius se schia destul de ok. Partiile de la peste 2000 de metri aveau zapada naturala. O parte din ele erau insa inchise, pentru ca le pastrau pentru etapa de Cupa Mondiala la ski sau geva de genul.

Ca sa ajungi la primele partii trebuie sa iei telegondola, iar de acolo, daca vrei sa te duci si mai sus, sunt o multime de teleski-uri, telescaune si chiar si o banda rulanta.

Mie mi-a ajuns doar telegondola, fiind pentru prima oara la ski. Are si o statie intermediara, dar acolo erau numai partii grele, asa ca am coborat la urmatoarea:)

Partia de incepatori pe care am invatat eu era destul de lunga ( sa tot fi avut vreo 4-5 km ) asa ca prima mea tentativa de a o cobori cu schiurile in picioare a durat doua ore...A doua oara am reusit sa o fac in juma de ora :)

Fiind pentru prima oara la ski, nu imi dau seama daca preturile sunt mari sau mici.

Un ski-pass pe toata ziua la Bansko costa 55 de leva, adica vreo 30 de euro ( 1 EURO = 1.85 Leva), iar daca ti-l luai dupa ora 12 costa 38. Ski pass-ul iti sigura accesul la toate instalatiile de urcat pe cablu. Astea sunt preturile de Revelion, pe urma mai scad un pic.

Ca sa iti iei monitor sa te invete costa cam 28 de leva/ 2 ore, 50 de leva 4 ore...Te putea costa mai putin daca faceai in gupuri de 4-5 persoane.

Ca sa inchiriezi schiuri costa, in cele mai multe locuri, cam 25 de leva pe zi, iar snowboard vreo 30. Noi am gasit undeva la juma' de pret (vizavi de pacarea din zona telegondolei).
Parcarea pe o zi intreaga in zona de langa telegondola costa 8 leva pe zi. Merita, avand in vedere ca se ridicau masini la greu. Era o parcare imeeeensa langa patinoar plina de masini ridicate.

Statiunea este si ea foarte cocheta. Este plina de taverne, restaurante traditionale, magazine cu produse pentru sporturi de iarna si suveniruri. Eu am crezut ca Bansko este micut, dar strada principala este luuunga si este foarte placut sa te plimbi pe ea.

Despre peripetiile cu politia bulgara si cu angajatii hotelului la care am stat va povestesc zilele urmatoare :)