Cum e sa cobori pe partie cu schiurile in brate..

Acum ca aproape mi-au trecut nervii, pot sa va povestesc despre experienta horror pe care am avut-o sambata pe partia Sorica din Azuga.


In inconstienta mea ca sunt "o mare schioare" dupa ce am pus de doua ori schiurile in picioare pe o partie civilizata, mega-usoara, cu zapada fina, in Bansko - am luat cu asalt partiile din Romania.
First stop: Sorica, Azuga - 2100 m, dificultate medie.


La ora 9 dimineata eram mot la gondola. Ne intampina o veste "romaneaca":
-Stiti, daca va incepe sa bata vantul , o sa oprim gondolele. Si nu va primiti banii inapoi!


Ne asumam riscul. Pret:160 lei 10 urcari.

"La urma urmei, cat de greu poate fi?"
Ajungem sus. Parca am ajuns "in the middle of nowhere". Pustiu! Ma asteptam sa vad cabane, tonete cu vin fiert si cremwursti aburinzi, un locusor fie el cat de mic de unde sa iti iei un ceiut cald. Nimiiiiic! Pustiiiiu!


Si un vaaant! Si un viscoool! Se formau "vartejuri" d-alea gen tornada din zapada...
In jur nimic! Prapastie! Frig! Nu puteam sa deschid ochii ca imi intra zapada. Inaintam cu ochii inchisi.



Asa, pe bajbaite, am ajuns la inceputul partiei. De aici incepe adevaratul calvar! 2100 de metri de groaza!


Pentru mine, care de abia ma pot tine pe schiuri, partia aia , acolo sus, mi se parea ingusta ca o barna de la gimnastica.
In dreapta prapastie.
Partia - plina de gheata.
Nu fac nici 10 metri ca pic pe jos! Nu pot sa ma mai ridic ca alunec!
Cu ajutor de la ceilalti, m-am pus din nou pe picioare. In 10 metri sunt iar pe jos.


M-am ingrozit. Pentru mine, partia aia era mega abrupta. Nici nu ma puneam bine pe schiri ca picam instantaneu in 2 metri.
Ii auzeam si pe aia mai "profi" ca se plangeau ca e numai gheata pe partie.
Nu puteam sa ma opresc nici atunci cand cadeam, pentru gheata ma facea sa alunec mai departe pe fund.


Ingrozita de cat de abrupta e partia, de gheata de pe jos si de zecile de cazaturi, cred ca la un sfert din distanta am abandonat.
Mi-am dat schiurile jos si am inceput sa cobor pe partie cu ele in brate! Horror!
Va dati seama cum e sa cobori vreo 1800 de metri cu schiurile in carca? Cu claparii aia in picioare!

De disperare ca nu mai ajungeam, de oboseala si de nervi, am avut vreo 3 tentative sa imi pun schirile in picioare din nou.
-Aia e, imi dau drumul, alunec pana cad, cel putin ajung mai repede!
Pe dracu'! De abia ma ridicam ca eram iar pe jos!

Cred ca am facut vreo doua ore ! Cand in sfarsit am ajuns jos, epuizata fizic si psihic, normal, am inceput cu faze de genul : "Gataaa, nu mai merg in viata mea la ski! Imi bag picioarele! Nu vreau sa mooor!"

Oameni buni, daca voi credeti ca mai am vreo sansa sa ma "vindec", va rog sa imi recomandati si mie niste partii usoare, de bun simt, din Romania.