Am supravietuit cu brio primei zile la Istanbul...desi toate asteptarile s-au adeverit. Trafic infernal, transmisie ftp de rahat... Sunt franta de oboseala, dar am zis sa scriu doua vorbe inainte de culcare...
Am terminat ziua apoteotic, dupa o alergatura continua. Lihniti de foame, am mers cu totii - eu si colegii mei de presa- sa ne luam ceva de mancare. Ne-am oprit in fata unei shaormerii, unde am vazut niste carne care arata senzational. Ne-am oprit cu totii sa ne holbam. Deja salivam. Gata, ne-a hotarat sa ne luam "specialitatea". Am intrebat vanzatorul si ne-a spus ca "este oaie".
Ne-a preparat un fel de kebab care arata senzational. Mancam lingandu-ne pe degete. Apare si colegul meu Varu', care se uite dubios la noi si ne intreaba:
-Auziti, voi stiti ce mancati?
-Daaaa, carne de oaie!!!
-Nuuu...
-Nu e de oaie? Dar ce e, vita??
-Nu! Sunt mate de oaie!
Pauza. Liniste. Schimbam priviri intre noi. Mate de oaie. Mate. Mate. Bleah. Trece si momentul de soc si greata si ne continuam , ceva mai ingrijorati, masa. Mate de oaie.
Hai, pofta buna tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu