Viata bate filmul (2)

Ea este prietena mea Elena. Si ea a luat parte la "Revelionul Vomei", ca sa zic asa.
Am iesit ieri cu ea la un suc si discutia a alunecat spre memorabilul sfarsit de an 2002.
Elena: " - Ce tare era Sandra Bullock in The Proposal cand se cățăra cu tocuri cui de 10 cm pe scara aia ...Am murit de ras!"
Ceea ce nu isi da seama Elena este ca si ea este in felul ei o Sandra Bullock. Daca as fi vazut scenele pe care le-a facut ea la Revelionul ala intr-un film (poate un Dumb & Dumber dar cu personaje feminine - eu & ea:)) )as fi zis ca e facatura, ca e exagerat... dar uite ca se intampla.

Era decembrie/ ianuarie, la munte, zapada, frig, vant..iar ea venise ca Zana Zorilor.
A doua zi dupa Revelion, satui de atata mancare si bautura, am zis sa ne mai dezmortim facand un traseut pe munte, pana la o cabana.
Ne-am echipat fiecare cum am putut mai bine.
Ce a inteles Elena din "a te echipa pentru traseu de munte": cizme cu platforma de 10 cm, pantaloni mulati negri, evazati putin, paltonas cambrat, parul strans in coc, gentutica micuta neagra, de umar, machiaj impecabil, ochii conturati puternic cu negru, parul strans in coc.

Si asa am pornit la drum catre cabana. Nu facem bine 5 pasi si Elena pica pe jos. Ne pufneste rasul. O ajutam sa se ridice.
Mai mergem 5 metri. Elena iar pe jos. Ne dam coate intre noi, incercam sa ne abtinem.
Elena bombanea intr-una. Din 5 in 5 metri era pe jos. Noua deja ne era rusine sa mai radem.
Frate, cadea la fiecare pas. Nu ne venea sa credem. Nici in comediile alea cu Jim Carey un om nu cade de atetea ori!!! I-am zis sa se tina de noi, dar era prea mandra...asa ca seria de cazaturi a continuat minute in sir. Deja incepuse sa fie obsinuinta.

Partea nasoala a fost cand s-a terminat drumul drept si a inceput traseul de munte. Elena nu putea sa mearga nici pe drum drept, dar pai sa se catere? Era un adevarat spectacol...o adevarata incantare sa vezi cum se tinea ea de gentuta ei de umar, cum facea pasii mici si nu putea sa ridice piciorusul mai mult de 5 cm. O trageam de maini...ca sa o urcam dealul...dar ea nu voia sa dea drumul la gentuta. O impingeam de fund, dar nu putea sa se tina doar cu o mana de copaci, pentru ca , evident, in cealalta tinea gentuta.

Dupa vreo 20 de metri de mers pe munte, Elena a rabufnit, ne-a facut in toate felurile, ne-a amenintat ca pleaca la Bucuresti si s-a intors singura la cabana. De cate ori o fi cazut pana acolo, numai ea stie :))

Daca vi se pare ca o stiti de undeva pe Elena, dar nu stiti totusi de unde sa o luati, ei bine pana acum cativa ani a fost si ea reporter pe sport.

PS: Ramaneti "pe frecventa". Urmeaza dreptul la replica al Elenei :))
Si nu scrieti de rau de ea, ca e fata de treaba :P