Dragii mei...

Acum este moda lui "ce imi propun pentru anul 2010".
Astazi vreau sa ma refer la un singur aspect.
In 2010 imi propun sa fiu mai empatica. Stiu ca cel putin 10 oameni vor fi fericiti :)) Lipsa oricarei urme de empatie, neatentia la nevoiele celorlalti si faptul ca nu prea ma misca greutatile semenilor - astea-s cele mai mari reprosuri pe care le primesc din partea colegilor/ prietenilor mei.
Promit ca la anu' o sa ma straduiesc mai tare.
O sa incerc sa fiu si o mai buna ascultatoare. Nu cum zice un coleg ca "sunt mai atenta la ce se discuta la masa de langa noi decat la ce spune el"))

Pentru lipsa mea de empatie a ajuns celebra o poveste care are ca personaje principale pe mine si pe colegul meu Iulian.
Locatie: eu si Iulian in sala de conferinte de la Steaua, asteptand sa vina Stoichita.
Dialog
Iulian, cu ochii rosii, tras la fatza, cu vocea slaba, cauta intelegere si compasiune, de la mine:
-Doina, mi-e rau! Nu mai pot! Nu ma mai tin pe picioare. Nu am dormit de doua nopti. Nu stiu cum o sa trec peste ziua de azi. Nu ma simt deloc bine...

Eu, ma uit fix in ochii lui, si ii zic:
-Auzi, crezi ca paharele alea de plastic sunt curate???

Am crezut ca ma omoara.
-Doinaaa, tu au auzit ceva din ce ti-am spuuus?! Asta ai tu de zis: daca sunt paharele curate?! Mooor aici si tu intrebi daca sunt paharele curate?! ...si avea ochii iesiti din orbite si am crezut ca o sa ii explodeze capul. Imi cer scuze public.
O sa incerc sa fiu mai empatica:)