V-am cam lasat cu ochii in soare in legatura cu scoala mea de soferi, dar sa stiti ca ma duc in continuare. Cam pe la a sasea lectie mi-am dat si eu seama de ce se numeste SCOALA de soferi, si nu de exemplu: "Cursuri de soferi", sau "Lectii de condus".
E exact ca la scoala!!! Cand mergi prima oara, ca la clasa intai, te duci asa cu un fel de emotie amestecata cu teama. Ti-e frica de doamna invatatoare! Pardon, de instructor: "Daca e rau si tipa la mine?" Mai mai ca te-ai duce de mana cu mamica, sa nu te lase singura cu instructorul cel mare si rau si cu masina cea fioroasa.
Dupa ce te-ai mai obisbuit, intervine curiozitatea.."Asa, deci cum se fac bastonasele?"..Asa si eu : "Am franat bine?"
Si tot asa pana cand apare rutina si ti se ia de scoala, si ai chef sa chiulesti. Ti se pare plictisitor sa mergi pe strada, pardon partea carosabila :)) in linie dreapta si accelerezi sa ajungi mai repede in intersectie sa inveti ceva nou...
Instructorul cel mare si rau tipa: "Ce puii mei accelerezi asa?!! Unde pana mea te duci?"
Eu: "-M-am plictisit sa merg drept!" ...Si omu' face cu capu'...
E ca la lectia de engleza: nu mai ai chef sa tot auzi despre ce e aia "cat" si "dog", vrei sa treci mai repede de la lectia de animale la aia cu fructe si legume, desi tu crezi ca dog e pisica si cat e cainele :)) Asa si eu, am impresia ca stiu sa merg in linie dreapta, stiu sa schimb vitezele, dar cand nimeresc dintr-a doua o a cincea i se face instructorului rau.
-"O fi aia a treia cand oi fi eu Gigi Becali" , mi le mai tranteste...
sau:
-Puii mei, ala numesti tu viraj la stanga?!
-Tine-ti banda in pana mea, vrei sa ma urci pe trotuar!
-Ia-o la stanga! (...)Stanga e in partea cealalta -n pana mea!
-Daca aia o fi frana ce ai pus tu...
-De ce aceleereeeeeezi in viraaaaaaaaaj?!
-Ce kilu' meu de intoarcere e aia?
-Ba, Doina, ba, nu-ti mai incrucisa mainile pe volan!!
-Doinaaaaa, dormi pe tine, in pana mea! Trezeste-te!"
Astea-s cele mai frecvente.
In rest, m-am mai obisnuit cu ambreiajul, dar am o alta mare problema: PUNCTUL IMAGINAR. Cum care punct imaginar? PUNCTUL IMAGINAR DIN CENTRUL INTERSECTIEI. Mi se pare horror cand ajung in intersectie: dupa ce ca tre' sa opresc, sa dau semnal, sa opresc motoru', sa o bag viteza 1, apoi in timp ce fac virajul sa apas pe ambreiaj si sa mut in a doua...mai stau sa ma gandesc si la PUNCTUL IMAGINAR DIN CENTRUL INTERSECTIEI. Asta mai lipsea, in pana mea! Si ma gandesc, panicata: "Aoleu, ce fel de semafor aveam? Tre' sa trec prin fata PUNCTULUI sau trebuie sa il ocolesc?! PANICA! Tre' sa dau prioritate cuiva sau trec fara sa imi pese de nimeni si nimic?! PUNCTUUUUUL!!! Unde e punctuuuul?!
Apoi, mai e si partea teoretica. Mi s-a acrit de legislatia aia, nu mai am niciun chef sa citesc. Dar lasa ca ma reapuc de invatat...DE LUNI!!! :)))
O sa iei carnetul atunci cand Gigi va primi premiul Nobel pentru pace...aia cu tine si cea cu suporterii.
RăspundețiȘtergerePana atunci, bazeaza-te si tu pe nascocirile unora: keep walking, imposible is nothing, just do it, etc :)
deci
RăspundețiȘtergerecu onor te anunţ că instructorul a depăşit elevul. la prostii. păi cum pana mea, în puii mei, cum kilu meu (apropo, tu faci şcoala cu bulangiul ăla de la acasă tv?) să-ţi bage faza cu ocolirea punctului imaginar al intersecţiei? nu se mai ocoleşte punctul imaginar, sau nu ar mai trebui de fapt, să se ocolească, de vreo 6-7 ani. acu' înţeleg de ce se blochează în continuare intersecţiile stând fiecare în curul ăluilalt din faţă să-i ocolească pe ăi de vin din sens invers şi vor să vireze stânga. în puii mei, ce instructor ţi-ai găsit... mai bine îl luai pe gigi să te înveţe să conduci maibahu.
deci, data viitoare, îi zici bulangiului când te pune să virezi la stânga că nu mai vrei să-i ocoleşti pe ăi de-ţi vin din faţă, că aşa vrei tu, că eşti ciumeacă, să vedem ce-o zice.