Primele doua zile pe taram austriac au fost cele mai nasoale, dar nu intru chiar acum in detalii. Am aterizat cu colegul Edi la Ljubliana si de acolo am inchiriat o masina ca sa ajungem in Austria. Totul ok pana cand a inceput Edi o discutie:
Edi: - Auzi, tu nu ai mers cu mine pana acum cu avionul, nu?
Eu : - Nu...de ceeee?
Edi: - Pai stii...mie mi se intampla chestii ciudate cand merg cu avionul...
Eu: - Cum ar fi...?
Edi: - Pai, odata, cand am fost intr-o deplasare, avionul nu a putut sa aterizeze ca lumea si mergea pe pista numai in zig-zag si sareau toate alea pe acolo...
Eu: - Prefer sa nu stiu...
Edi: - Alta data am picat nu stiu cati metri in gol...
Eu: Edi inceteaza!!!
Edi: - Alta data s-a depresurizat avionul chiar in dreptul meu si a venit stewardesa la mine sa ma intrebe daca nu vreau sa merg la piolt in cabina sa vad cum conduce avionul..si m-am dus...crezi ca era GRAV daca m-au chemat IN CABINA PILOTULUI!??"...
Cam asa a debutat deplasarea in Austria...Din fericire, n-am avut probleme...ma rog, n-am avut la dus...ca la intors ne-a zdruncinat avionul de ne cam panicasem toti pe acolo...Erau norii coborati pe pista, nu se vedea nimic, avionul se zgaltaia...O mica panica, moment in care il rog pe Edi sa spuna un banc ca sa se mai destinda atmosfera...Incepe bine " Era Bula..."...dar continuarea e de groaza..."Era Bula IN AVION!! SI STRIGA AJUTOR!!!!" ..Deci: nu apelati la Edi in caz de criza...Pana la urma am scapat de nori si am ajuns cu bine...De la Otopeni la Pro tv am facut cat de la Villach la Ljubliana (80 km)...
Peripetii despre cantonament in sine, putin mai incolo...
O mica completare la povestea pe care ti-am povestito: avionul s-a depresurizat partial, adica s-a auzit brusc un zgomot foarte foarte puternic dinspre hublou din dreptul meu si geamurile lui s-au cristalizat brusc. Dupa ce m-am dus in cabina pilotilor au coborat avionul la 4000 de m si asa am mers pana la Bucuresti!
RăspundețiȘtergerePS: Iti trimit pozele din avion astazi! :))))